TEC 2015 – Ziua 10

În anul 1925, când Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato şi Oscar Han se reunesc în Grupul celor patru, „o serie de peisaje din Mangalia – prin care debutează motivul dobrogean în creaţia pictorului – reprezintă străzi care se îndreaptă sinuos către registrele de adâncime, cimitirul turcesc, băi (amintire provincială a hamam-urilor orientale), curţi, case, biserica şi moscheia din centru; prim planul este alcătuit, în general, dintr-o zonă orizontală, cu vegetaţie abundentă, realizată în pensulaţie dinamică şi pastă consistentă; trunchiuri de copaci cărora cadrul strâmt nu le poate cuprinde coroanele, părţi de calcane, acoperişuri, turle şi minarete asigură, prin accente verticale sau oblice, echilibrul construcţiei; în registrul următor sunt instalate, de obicei, casele inundate de soare.

Succesiunea planurilor nu include şi ferma lor detaşare perspectivală, din pricina culorii calde care, intervenind în structura perspectivei aeriene, o anulează în bună măsură…

Dacă în portretele compoziţionale realizate în aceeaşi perioadă, expresivitatea uşor şarjată a figurilor este înlocuită de concentrare şi melancolie, peisajele toride din Mangalia, pictate cu începere din 1925, sunt marcate de formele prelungi şi încremenite ale personajelor orientale – de obicei feminine – în veşmintele drapate, specifice portului lor (Studiu din Mangalia, expoziţia Grupul celor patru, 1926, catalog nr. 96, Muzeul Naţional de Artă al României, În Mangalia – Studiu, expoziţia Grupul celor patru, 1926, catalog nr. 98, în patrimoniul aceleiaşi instituţii); cu marea reprezentată la nivelul ochiului, de obicei în lateral, ca parte a liniei înscrise de orizontul înalt sau doar presimţită şi intens înregistrată prin efecte, aspectele din portul sudic introduc în desfăşurarea lor, elemente de recuzită specifice, care conferă acestei spaţialităţi subtile, o concreteţe pregnantă, învăluitoare: calcane albe sau de culoarea pământului ars (Vedere spre mare, Muzeul Judeţean Bacău), acoperişuri cu olană, bolţi umbroase (Mangalia – Studiu, expoziţia Grupului din 1926, catalog nr. 97, Academia Română), copaci cu ramuri desfăşurate vertical sau oblic şi frunziş generos, ferestre ferecate, minaretul elansat (Toamna III şi Minaret, Muzeul de Artă Constanţa), cafenele, cofetării şi bragagerii cu mese şi scaune desperecheate (Curtea cofetăriei din Mangalia, tuş şi acuarelă, Muzeul Naţional de Artă al României, Bragagerie, aceeaşi tehnică, Muzeul de Artă Cluj-Napoca)…

Din volumul Tonitza, autor Doina Păuleanu, editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 2014