I will not go …

“I will not go
Prefer a feast of friends to the giant family

Aceste câteva versuri aparținând lui Jim Morrison mi-au însoțit gândul în ultimii trei ani de când particip la Tîrgul Estival de Carte carte la nisip … Nu-aș putea spune de ce …

Așa cum i-am mărturisit și domnului Todor … cred sincer ca festivalul ar trebui să mai continue cel puțin încă doi ani … să intre cumva în 27 Club … un club al giganților care ne-au spus prea devreme Adio … încă doi ani în care să ne dea cumva – nouă celor care iubim cartea – timp să mai învățăm ce și cum prin lumea asta de cuvinte și lucruri din preajma cărților. Doi ani ca BIS acordat de artist, în urma unor aplauzelor furtunoase primite la finele unui spectacol magic și cu toate astea atât de real.

Totuși de ce îmi place carte la nisip?

– Pentru că este un moment fantasy în viața micului nostru oraș când el îmi apare cu adevărat metafizic și cultural,
– Pentru că mi-a testat limitele imaginației,
– Pentru ca doar așa pot trăi într-o lume a scriiturii și a scriitorilor pe care altfel nu aș fi cunoscut-o atât de aproape,
– Pentru că pot trăi încă o mie de vieți ale unor personaje pline de substanță, deslușind la fața locului cum arată creatorii lor,
– Pentru că, dincolo de urzeala poveștilor sau a poeziilor rămân oamenii noi pe care i-am cunoscut, ascultat și disecat cu o ascuțime educată a privirii,
– Pentru că, într-un fel, prin experiențe de genul acesta îmi pot depăși mai simplu lungul “șir de momente banale, cenușii, triste, rușinoase, ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice zi e compusă…”(M.C.),
– Pentru că întotdeauna lectura nebună de vară mă vindecă de nostalgii si insomnii pentru tot restul anului.

Cuvintele sunt uneori și nu prea, dar în final aș vrea să vă amintesc de Octavian Paler și povestea sa pentru carte la nisip: “Din fericire cartea are și buni prieteni, cum sunt cei care au avut inspirata idee de a organiza un târg de carte, vara, pe malul mării. Și câtă vreme mai există asemenea oameni putem spera că primejdia de a deveni niște simpli roboți ai unui analfabetism de lux (…) este departe de noi …”

Din nefericire dacă de mâine carte la nisip sfârșeșete abisal … primejdia autentică a robotizării nostre este mult prea aproape …

În marginea renunțării totul e permis … chiar și speranța că renunțarea însăși este doar ficțiune …

Delia Casiana

11853886_987951031254981_1912095135_n